BISERICA ORTODOXĂ "ADORMIREA MAICII DOMNULUI" TURCHEȘ

Urmele vieţii bisericeşti în această parohie se pierd în negurile vremii, dar tradiţia şi unele însemnări făcute în pisania bisericii ne dau unele mărturii. O informaţie preţioasă este cea potrivit căreia, în anul 1650, credincioşii din Turcheş îi cer magistrului din Braşov învoirea de a face reparaţii bisericii din lemn. În anul 1781 când se dă românilor orodocşi permisiunea de a-şi ridica biserici de piatră, românii din Turcheş cer aprobare pentru ridicarea unei biserici de zid penru că „aveau în anii 1779 o bisericuţă de lemn,care fiind ridicată înainte cu vreo 200 de ani, ajunsese o ruină”. Cererea a fost aprobată şi în anul 1781 a început construcţia actualei biserici de piatră, acest an fiind inscripţionat deasupra uşii de intrare în naos.

Biserica „Adormirea Maicii Domnului” a fost construită între anii 1781-1783, din piatră, în formă de cruce, având lungimea de 26,31 m şi lăţimea de 14,55 m. În anul 1821 s-a început construirea clopotniţei celei mari, înaltă de 47 m, pe sub care se face intrarea în curtea bisericii şi care încheie monumental zidul puternic de cărămidă care împrejmuieşte cimitirul.

În ciuda vremurilor de restrişte Biserica a fost împodobită cu o frumoasă pictură în frescă, atât în interior cât şi în exterior, în genul mănăstirilor din Moldova, de „o mână măiastră de artist, al cărui nume a rămas necunoscut până azi”. În 1877 pictura a fost acoperită cu un strat de var, strat care s-a reînnoit de-a lungul timpului, fără a se bănui valoarea picturii acoperite. Pictura a fost descoperită abia în anul 1939, lucrarea fiind efectuată sub conducerea pictorului Ioan Mihail, expert al Comisiei Monumentelor Istorice, cu cheltuiala fraţilor Bucur şi Nicolae Bunescu.

Încă de la început biserica a fost înzestrată cu obiecte de cult de mare valoare: clopot mare (1837, 1200 kg), prapori, Sfânt Antimis de la Sfântul Andrei Şaguna, Sfânt Epitaf pictat în 1815, chivot de argint (1717), cruce mare (1881), cruce veche de masă, şapte sfeşnice din argint, potire (1796, 1838, 1840), candele din argint (1770/71), trei policandre vechi din alamă (1787), ferecătură de Evanghelie din argint (1822), vasele de argint pentru mir şi untdelemn (1822), cădelniţă veche de argint şi două discuri vechi tot de argint. La acestea se adaugă un tetrapod în stil baroc, deasupra având un baldachin susţinut de patru coloane şi iconostasul, adevărata valoare a acestei biserici (1812-1815). De asemenea biserica are şi o însemnată colecţie de icoane vechi de mare valoare.

La această biserică se găseşte şi o colecţie de carte veche, pentru care nu există un inventar actualizat, după ce multe au fost transferate de-a lungul anilor.

În Sfântul Altar se află pomelnicul ctitorilor bisericii din 1781 scris în cartea de aur a bisericii şi în diptica de lemn care se deschide în formă de carte. Împrejurările în care s-a zidit biserica sunt descrise în pisania de la întemeiere, păstrată până astăzi. Crucea care se află pe locul altarului vechii biserici de lemn are pe ea o inscripţie cu litere chirilice.

Pentru prima dată numele unor preoţi din Săcele sunt consemnate pe manuscrisele şi cărţile vechi care s-au păstrat la Biserica Sfântul Nicolae din Şchei. Potrivit acestor însemnări primii preoţi consemnaţi la Turcheş au fost preotul Petcu şi Preotul Dumitru, aceştia înainte de 1671, când un alt preot, preotul Staicu, a fost adus de la Turcheş pentru Biserica din Şchei. Urmează apoi un lun şir de vrednici preoţi slujitori: preotul Siicu (1672-1682); preotul Vasile Grid (din 1686); preotul Petru (1699 ia parte la ancheta din Sânpetru); preotul Radu Tempea (1697-1698); preotul Matei Tempea (1728-1739); preotul Stan Brenci (din 1947); preotul protopop Constantin Stan (1755-1793), preotul Constantin Brenci Popovici; preotul Vasile Grecu (1796-1810); preotul Oprea Odor (din 1810) - cu acest preot începe dinastia preoţească a Odoreştilor la Tucheş, care slujeşte până în 1862; preoţii Ioan Pascu (1862-1910) şi Nicolae Soiu (1862-1916); preotul Ioan I. Pascu (1907-1916 şi 1919-1929) preotul Daniel Purcăroiu (1930-1976); preotul Nicolae Plămădeală (1978-1981); preotul Eugen Emil Beleuţă (1981-2014); preotul Obancea Dan Nicolae din iulie 2014- prezent.

Cântăreţii care au slujit strana acestei biserici fac parte din seria de învăţători şi cântăreţi care au contribuit la răspândirea culturii în popor. Aceştia au fost: Toma Brenci (prima amintire în anul 1851), Radu Odor, Iosif Oncioiu, Petru Debu, Ioan Odor, Ioan I. Pascu, Nicolae Odor, Vasile Bărbat, Matei Stroescu, din 1938 Aurel Raţiu, iar în prezent Marius Vrânceanu.

Primul epitrop amintit este în anul 1782 Ioan Sasul, urmat de epitropii Ioan Sulică, Gheorhe Căciulă şi Ioan Banciu, Radu Marin Odor, Anastase Bârsan, Iosif Oncioiu, Ioan Perţache, Ioan Căciulă, Ioan I. Pascu, Radu Moroianu, iar de la sfârşitul secolului al XIX-lea amintim figura epitropului Constantin Perţache. Toţi aceşti epitropi s-au numărat şi printre ctitorii şi binefăcătorii biserici.

Cimitirul parohial se află în jurul bisericii. Are formă aproape rotundă şi o suprafaţă de 3000 m2, fiind împrejmuit de un frumos zid de cărămidă pe un soclu de piatră cioplită. Din anul 1994 biserica a primit încă un loc de cimitir, o suprafaţă de 5000 m2.

Pe lângă Biserica „Sfânta Adormire” a funcţionat şcoala din 1821-1873, în cele două săliţe aflate de o parte şi de alta a turnului clopotniţă. Din 1874 aceasta a funcţionat ca şi şcoală confesională în clădirea şcolii celei noi, până în 1920 când a devenit şcoală de stat. În 1922 se înfiinţează pe lângă biserică casa de citire, în jurul căreia s-au concentrat cele mai bune şi talentate elemente tinere din Săcele. În 1898 s-a înfiinţat pe lângă biserică Fundaţia Nicolae Jugănaru.