BISERICA ORTODOXĂ SFINŢII ARHANGHELI MIHAIL ŞI GAVRIL- SATULUNG

În Satulung - Săcele, încă din secolul al XVII-lea este atestat documentar că a existat o biserică de lemn al cărei preot - Stan - a fost luat de Constantin Brâncoveanu pentru ctitoria sa de la Făgăraş, la sfârşitul secolului al XVIII-lea.

Actuala biserică este zidită pe locul unde a fost vechea biserică de lemn, prin contribuţia credincioşilor mocani, între anii 1794-1799. “Cu toate că greutăţile erau mari şi că nu se dădea voie românilor să-şi clădească biserici, dar cum mocanii satulungeni aveau aprobarea încă din timpul domniei împărătesei Maria Tereza, au strâns mână de la mână pentru acest scop aşa de măreţ. Astfel, în primăvara anului 1799 biserica era clădită şi alături a fost făcută şcoala românească. În vara aceluiaşi an, în prezenţa protopopului Radu Verzea, s-a făcut sfinţirea. Deci, fără ajutorul guvernului austriac, ci numai din stădania şi sârguinţa mocanilor şi mai ales a lui Eremia Târcă, după cum se vede şi din inscripţie, şi-au văzut biserica ridicată.1 Împodobirea bisericii cu sfeşnice, policandre, candele, haine preoţeşti şi altele au fost făcute tot de către bunii creştini rând pe rând. De asemenea clopotele, în număr de patru, au fost făcute cu cheltuiala oamenilor. Însă, în timpul primului război mondial ele au fost luate de către unguri pentru a-şi face material de război, rămânând doar unul mare. După război alte clopote au fost ridicate în locul celor luate de unguri. Evenimente deosebite legate de biserica noastră menţionăm: prezenţa, în anul 1796, a episcopului sârb Gherasim Adamovici, cu ocazia sfinţirii locului altarului viitoarei biserici. De asemenea prezenţa episcopului vicar al Arhiepiscopiei Sibiului P.S.Sa Visarion Răşinăreanul, în anul 1999 octombrie 17, cu ocazia resfinţirii bisericii în urma restaurării picturii. La împlinirea a 210 de la construirea bisericii, pe 7 noiembrie 2010, ÎPS Sa ÎPS Părinte Mitropolit Dr. Laurenţiu Streza, Arhiepiscopul Sibiului şi Mitropolitul Ardealului, a binecuvântat lucrările de reparaţii ale locaşului de cult şi a hirotesit sachelar pe preotul slujitor Şerban Raul Valer. Planul treflat importat din Ţara Românească este completat cu structura spaţială bazată pe procedee ale meşterilor transilvăneni (bolţi cilindrice cu penetraţii), realizate din piatră, cărămidă şi lemn. Biserica este întregită pe latura de vest, la intrare, cu un pridvor, (după o numire locală “tindărău”, de la tindă) cu arcade iniţial deschise, iar mai pe urmă închise cu ferestre mari, pentru a fi scutită de ploi şi zăpadă, peste care se suprapune turnul clopotniţă, în formă ascuţită, şi timpanele laterale, stuctură care reprezintă o sinteză dintre pridvoarele de influenţă brâncovenească, adăugat laturii de vest, întâlnit în majoritatea edificiilor religioase din Transilvania. Dezvoltarea lui pe înălţime şi volumul bisericii reprezintă barocul transilvănean, ca de altfel şi bogăţia de ornamentaţie în stuc a faţadelor - cu pilaştri dubli şi capiteluri composite, din nefericire modificate în timp de meşteri inabili.

Pictura bisericii este în frescă, în stil bizantin, purtând data de: “1803 Ghena 30 Iacov Popoviciu zugravu, aceasta în ceea ce priveşte o scenă în exterior, iar în interior este executată de zugravii “ Ioan Bărbuc şi Iosiv(f) Bărbuc”, nume ce se disting din inscripţia din pronaos, de deasupra uşii.2 Pe icoanele mari de pe tâmplă apare numele Ion Boghiciu (mare negustor din Şcheiul Braşovului), în anul 1803 şi este originară, fără a fi fost refăcută. Între anii 1994-1999 s-a restaurant pictura interioară de către pictorul Ioan Dobre din Sibiu. Muzeul bisericii parohiale deţine mai multe cărţi de cult tipărite în timpul pastoraţiei Sfântului Andrei Şaguna: Biblia cu ilustraţii (1856-1858), Apostol (1851), Molitfelnic (1849), Kiriacodromiom (1855); precum şi o Evanghelie din 1829 (ep. Ştefan Stratimirovici). ). Mai există şi o colecţie de icoane prăznicar pictate faţă verso (secolul al XVIII-lea), restaurate în 2007-2008. Inscripţii vechi: Pisania de la intrarea în biserică.

“În numele Sfintei troiţe al Tatălui şi (al) Fiului şi al Sfântului Duh”, s-au ridicat această sfântă biserică unde se prăznuieşte hramul Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavril, de bunii creştini, ctitori din acest sat care (să vă fieştecare încheiat a sa silinţă) la pisania sfintei biserici din început până în sfârşit din anul 1799, în zilele împăratului nostru Francisc I, prin milostivirea sa slobozenie ea ştiut: şi de preasfinţitul arhiereul nostru Gherasim Adamovici, în faţa locului sfinţit altariu învrednicit câştigat prin ostenelile tuturor ctitorilor şi sârguinţa Domnului Eremia Ţârcă şi deosebită strădanie, iară cinstitul protopop Radu Verzea, cu a sa silinţă până în sfârşit: şi zugrăvitul sfintei biserici cum la pisanie se vede, prin râvna bătrânilor ctitori şi a tinerimii precum s-au săvârşit la anul 1833 august 12, fiind paroh Alexe şi Eremia Verzea, gociman (epitrop) Gheorghe Sasu, dascăl Martin Popovici şi Eremia Verzea” zugrăvit: Ioan Bărbuc şi Iosin Ioan Bărbuc. Din lipsă de banu zugrăvitul s-a făcut mai târziu şi mai ales cu cheltuiala lui Constantin Boghici”. La altarul acestei biserici au slujit preoţi vrednici, care au ştiut să sădească în sufletul fiecăruia dragostea şi frica de Dumnezeu. Între aceştia amintim:

A. Înainte de zidirea actualei biserici, înainte de 1651 este menţionat preotul Oprea Kiprian şi apoi preotul Candăr 1685; preotul Stan la sfârşitul sec. al XVII-lea - în anul 1701 a devenit unul din liderii luptei românilor ortodocşi pentru apărarea credinţei strămoşeşti; preotul Petcu, fiul preotului Petcu din Turcheş - 1718-1721 a slujit la Biserica „Sf. Nicolae” şi a murit în 1721 de ciumă3; preoţii Ion Verzea şi protopopul Ion Verzea.

B. De la zidirea actualei biserici şi până astăzi: protopopul Radu Verzea (1794-1799); preoţii Irimie şi Alexe Verzea (1799-1848); preoţii Alexe şi Irimie Verzea (1848-1861); preoţii Ion Dan şi Irimie Verzea (1861-1874); preoţii Alexe şi Romul Verzea (1874-1911); preotul Petru Leucă (1911-1969); preotul Andrei Prunea (1970-1993); preotul Ioan Voineag (1993-2004); protopopul de Săcele Dănuţ-Gheorghe Benga (2004-2010) şi preotul Şerban Raul Valer.din 2006 ca preot slujitor iar din 2011ca preot paroh până în prezent(2015)

Epitropi şi cântăreţi de seamă: gociman (epitrop) Gheorghe Sasu, dascăli Martin Popovici şi Eremia Verzea.

Parohia are două cimitire: unul parohial de incintă, înconjurat de zidul de cărămidă, monument istoric, şi altul confesional în apropierea bisericii. Odată cu clădirea bisericii s-a ridicat alături şi o şcoală compusă din două săli. Şcoala a funcţionat aici sub auspiciile bisericii până în 1919, când a trecut în clădirea şcolii primare Nr.1. Aceste două lăcaşuri, şcoala şi biserica, lucrând mână-n mână de-a lungul vremii, au dat ţării atâţia bărbaţi învăţaţi, atâţia buni gospodari şi atâţia negustori vestiţi, care au populat cele mai mari oraşe ale României. Această şcoală, în perioada interbelică, nu a rămas părăsită, ci într-o sală s-a aflat “Casa de citire” (biblioteca ce deţinea la vremea aceea peste 3.000 de volume de carte), secţia Biserica Veche şi în cealaltă Banca populară “Săceleana”, opera tinerei generaţii de după Primul Război Mondial, care ţinea să închege mai mult sufletul mocănesc, să dea o nouă îndrumare noilor generaţii spre ştiinţă şi păstrarea identităţii. În anii 1975 şi în 2006 s-a reparat acoperişul şcoliţii şi turnul de pe această clădire care face parte din complexul istoric al clădirilor bisericii „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” şi aici se află şi muzeul parohiei.