BISERICA ORTODOXĂ „NAȘTEREA SFÂNTULUI IOAN BOTEZĂTORUL” -TURCHEȘ II

Biserica „Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul”, numită și „biserica nouă”, a fost zidită în anul 1866. Actul găsit în globul de fier de sub crucea de pe cupola bisericii istorisește astfel: „S-au luminat mințile unor oameni care văzând desime între suflete la sânta biserică veche din Turcheș […] și au pus de gând ca să înceapă să mai facă o sfântă biserică”. Astfel, în luna aprilie 1855 s-a pus piatra de temelie a acestei biserici în prezența preoților ce păstoreau aici. Lucrările au fost începute în luna martie 1865, fiind tocmite pentru suma de 15.000 de florini. Până la data de 13 septembrie a aceluiași an biserica era aproape terminată în roșu. După ce i-au pus și două rânduri de tablă, într-o zi de luni, fiind timp ploios, meșterii și lucrătorii nu au mai lucrat. Conducătorul lucrărilor a venit la biserică, a inspectat-o, iar în momentul în care a ieșit afară s-a dărâmat toată biserica, rămânând numai chenarul ușii din față. Credincioșii parohiei nu au deznădăjduit însă, ci s-au hotărât să înceapă din nou lucrarea, văzând în această întâmplare iubirea lui Dumnezeu, deoarece dacă nu era ploaia care să-i îndepărteze pe cei 30-40 de lucrători ce erau acolo în timpul lucrării, ar fi murit foarte mulți dintre ei. Astfel în ziua de 30 iulie 1866, în prezența preoților, a fost așezată și crucea de pe cupola bisericii. Biserica a fost sfințită de Sfântul Andrei Șaguna în anul 1872, când toate lucrările erau terminate.

În anul 1936 a fost adăugat cafasul și s-au executat lucrări de renovare precum: mozaicul de plăci alb-negru, stranele din stejar sculptat, realizate de sculptorul Ioan Benedek din Brașov, scara metalică a cafasului precum și zidul din fața bisericii și cel din partea de nord a cimitirului.

Biserica este construită din piatră și cărămidă, în stil bizantin, cu elemente romanice și orientale, cu plan în cruce greacă, având absida altarului semicirculară, iar absidele laterale de formă dreptunghiulară, cu ferestre de mari dimensiuni, asemănătoare cu cele ale sinagogilor iudaice. Zidurile sunt susținute de opt stâlpi (contraforți) de formă hexagonală, asemănători minaretelor. Biserica are o înălțime de 24 de metri, iar cupola centrală are o deschidere interioară de opt metri. Clopotnița, sub arcada căreia se află poarta de intrare în biserică și în cimitir, a fost construită separat, în anul 1919, de către negustorul Bucur Bunescu, care a și înzestrat-o cu un clopot nou, întrucât cel vechi fusese confiscat de stăpânirea maghiară în scopuri militare.

Deoarece din cauza greutăților materiale, biserica a rămas inițial nepictată, prin jertfelnicia aceluiași Bucur Bunescu, nepot al primului ctitor, au fost începute lucrările de pictură în vara anului 1935, de către pictorul Iosif Keber din București cu un colectiv de pictori printre care Gheorghe Hermeneanu și Constantin Nițulescu. Pictura a fost terminată în anul 1936, fiind executată în ulei mat, în stil bizantin, compusă din scene nou-testamentare de proporții mari. Iconostasul este din lemn, cu sculpturi aplicate, executat de sculptorul Florescu din București, aurit și pictat de Iosif Keber și colectivul său. Pictura a fost sfințită de către arhiereul vicar Teodor Scorobeț în data de 4 octombrie 1948.

Se păstrează un set de sfinte vase din argint donate de arhimandritul Ghenadie Pârvulescu de la mânăstirea Sinaia în anul 1867. Sf. Potir are pe pahar trei medalioane: Iisus Hristos, Maica Domnului și Sf. Ioan Botezătorul, iar pe picior sunt medalioanele celor patru evangheliști. Sfântul Disc are gravat Pruncul între doi îngeri și inscripția „Ca uo oae spre junghiere s-au adus și ca un mel nevinovat, așa nu-și deschide gura sa, iar neamul lui cine-l va spune ”. În patrimoniul bisericii se află și o Sf. Evanghelie din anul 1859 cu coperte din catifea roșie și cu medalioane de argint, textul fiind scris în limba română cu caractere chirilice.

Şirul preoţilor parohi: pr. Ioan Odor, fiul pr. Alexandru Odor, cu studii superioare, slujitor între anii 1866-1877; pr. Ioan Pascu între anii 1866-1910; pr. Nicolae Soiu, trimis de mitropolitul Andrei Șaguna, a păstorit între anii 1866-1916 împreună cu cei de mai sus, prin rotație, la cele două biserici din Turcheș; pr. Ioan Pascu – fiul, care a servit înainte ce învățător, slujind ca preot între anii 1910-1929; pr. Daniil Purcăroiu, de numele căruia se leagă fructuoase realizări, care a slujit acest altar concomitent cu cel al bisericii vechi, între anii 1930-1947, formând o singură unitate administrativă; pr. Virgil Dancu între anii 1947-1949; pr. Alexe Antimir, fiu al parohiei, venit aici din eparhia Aradului și în timpul căruia s-a desființat parohia pe motiv că nu se poate susține cu mijloace proprii. A slujit între 1947-1955, la 26 octombrie transferându-se în orașul Predeal; pr. Petru Balint care a venit la 1 martie 1956 ca preot extra-bugetar și a reușit să reînființeze parohia, fiind slujitor al ei până în 1989, tot el construind și casa parohială între anii 1960-1968, aceasta fiind renovată integral în 2014-2015; pr. Remus Faust între anii 1990-2014 și pr. Mihail Iustin Mitrea – din anul 2014.

Cimitirul a fost înființat odată cu ridicarea bisericii, având aproximativ 100 de morminte. În anul 2014 au început demersurile pentru extinderea lui, în acest sens fiind cumpărată grădina din imediata vecinătate. Tot în anul 2014 au fost finalizate și lucrările de construcție ale casei reci.