Biserica Ortodoxă "Sfântul Nicolae" - Baciu

Biserica Ortodoxă Română Sfântul Nicolae din Baciu, a fost ridicată pe cea mai înaltă colină a Săcelelor Brașovului, între anii 1776 – 1808, lângă fosta bisericuță de lemn, pe locul căreia în prezent se află casa rece. O parte din casa rece, unde a existat altarul fostei biserici mici de lemn, este zidită cu boltă și pictată în frescă, iar în locul unde s-a aflat sfântul prestol, s-a ridicat o preafrumoasă troiță din piatră cioplită, cu cheltuiala credinciosului Ioan Buzatu și a soției Maria, în anul 1808.

Noua biserică impune prin arhitectura și podoabele ei și a fost ridicată în timpul păstoririi preotului Eremia Irimie, alături fiindu-i primul epitrop și cel dintâi ctitor, credinciosul Urs Gâlă. Despre acesta se știe că a vândut o turmă de peste 800 de mioare și prețul lor l-a dat pentru zidirea bisericii. Amintim de asemenea ctitori mai însemnați la ridicarea bisericii, pe credincioșii Ion Manolie, Stoica Cârstoloveanu, David Samur, Radu Chițu, Vasile Tibără, Stan Voicu Săcăreanu și alții, ale căror nume sunt încrestate în Pisania așezată deasupra ușii din tinda bisericii. Biserica a fost zidită în formă de cruce, într-o curte aproape circulară care slujeşte ca cimitir parohial, măsurând în lungime 29,74m, în lățimea maximă, de la absidele laterale, 16,11m, iar în înălțime, până la cornișe, 14m. Datorită poziției în care se află turnul înalt de 32 de metri, sunetul clopotelor bisericii străbate până departe pe șesul Tării Bârsei. De la înălțimea acestui turn privirea se întinde peste orașul Brașov, în depărtare la dreapta, peste orașul Sfântu Gheorghe și munții Harghitei, iar în stânga peste valea Timișului, peste munții Piatra Mare și Postăvarul. Fațada bisericii are aspectul bisericilor din sudul Transilvaniei de la începutul secolului al-XIX-lea, cu decor de origine barocă sau empire. Un șir de pilaștri corintizanți, grupați câte doi, împart fațadele în registre verticale. Acești pilaștri se regăsesc și pe turn, repetându-se suprapuși în înălțime. Turnuleste de proporții elegante, decorat cu elemente de origine barocă.Trebuie menționate chenarul de piatră cioplită dintre pridvor și pronaos, ca și cele două mese din sfântul altar, sfântul prestol și proscomidiarul, fiecare fiind alcătuit din câte un bloc monolit din piatră și decorate cu ornamente florale, soarele, luna și vița de vie, cioplite în relief. Toate aceste trei piese poartă săpat în relief anul 1776. Pe poarta zidului cimitirului se află scris anul 1823, anul când sfânta biserică s-a împrejmuit cu zid gros de cărămidă și piatră.

Pe sfânta masă stau spre binecuvântare două cruci din metal cu inserţie de lemn, una din anul 1799, iar cealaltă cu puţin mai nouă. De asemenea, biserica mai păstrează câteva icoane vechi de lemn din secolul XIX, candele de argint din aceeaşi perioadă, precum și o icoană a hramului, din lemn ferecat cu argint aparținând Sfântului Nicolae, care se știe din tradiție că e mai veche decât biserica și a fost dăruită de voievodul Mihai Viteazu.

In această biserică se păstrează un Apostol tipărit în anul 1851, Octoihul cel mic, tipărit în anul 1855, Psaltirea lui David, tipărită în anul 1857, precum și un Molitvelnic ce datează din anul 1893.

In această biserică se păstrează un Apostol tipărit în anul 1851, Octoihul cel mic, tipărit în anul 1855, Psaltirea lui David, tipărită în anul 1857, precum și un Molitvelnic ce datează din anul 1893.

De numele părintelui Victor Marin, care a păstorit mai bine de cincizeci de ani, se leagă o serie întreagă de mari realizări: între anii 1934-1936 s-a pictat pe perete la exterior, sub streașină, de jur împrejur, un registru iconografic care s-a păstrat destul de bine până în prezent. În aceeaşi perioadă, s-a pictat în interior întreaga biserică de către renumitul pictor bucureștean Constantin Nițulescu, în tehnica fresco, ajutat de doi pictori, ucenici ai pictorului Iosif Keber din Târgu-Jiu.

De numele părintelui Victor Marin, care a păstorit mai bine de cincizeci de ani, se leagă o serie întreagă de mari realizări: între anii 1934-1936 s-a pictat pe perete la exterior, sub streașină, de jur împrejur, un registru iconografic care s-a păstrat destul de bine până în prezent. În aceeaşi perioadă, s-a pictat în interior întreaga biserică de către renumitul pictor bucureștean Constantin Nițulescu, în tehnica fresco, ajutat de doi pictori, ucenici ai pictorului Iosif Keber din Târgu-Jiu.

Cel mai remarcabil epitrop al bisericii, după cum s-a consemnat, a fost și rămâne Urs Gâlă, care s-a identificat și cu cel mai însemnat ctitor al ei. În Consiliul Parohial al bisericii s-au înnumărat ca persoane importante, primarul Baciului Ioan Sulică, colonelul Vasile Gomolea dar și notarul filantrop și erudit Vasile Chirvase.

In curtea bisericii, aproape circular, slujeşte ca cimitir parohial.

După părintele Victor Marin au activat ca preoţi slujitori părinţii Adrian Boghici, între anii 1977-1982; Ioan Roşca, între anii 1982-2001; iar din anul 2001 până în prezent, Virgilius Gabriel Urzică. În trecut biserica a ridicat pentru tineri o casă de citire, unde aceştia învăţau buchiile cărţii, credinţa, limba, tradiţiile şi istoria românilor.