BISERICA ROMANO-CATOLICĂ DIN TURCHEȘ

Până la reformă, biserica gotică a parohiei Sfântu Mihail se afla în Cernatu, însă între anii 1542-1544, sub influența lui Honterus, ceangăii din Săcele s-au convertit la credința evanghelică, iar religia catolică a fost complet desființată pentru mai bine de 200 de ani.

În secolul XVIII, holera și ciuma au decimat de mai multe ori populația celor Șapte Sate, iar distrugerile repetate ale străinilor au dictat necesitatea așezării secuilor în această zonă. Prin urmare, un număr mare de secui romano-catolici a ajuns în Șapte Sate, datorită cărora în 1750 părintele iezuit Stäber Xavier Ferenc din Brașov a fost însărcinat de arhiepiscopul din Esztergom cu înființarea preoției din Turcheș. În 1751 Mária Terézia a aprobat construirea bisericii din Turcheș și amenajarea cimitirului, iar în Joia Mare judele Seewald Kristóf din Brașov a marcat cu o cruce locul bisericii (45,6117° N; 25,6750° E; 669 m).

În 1752 prima biserică de lemn era clădită deja pe colină, iar în 1754 baronul Sztoyka, episcop de Transilvania, a preluat Turcheșul de la iezuiți, l-a plasat sub propria jurisdicție și l-a încredințat franciscanilor din Brașov, numindu-l pe Fekete Károly, praesindens de Brașov, administrator al Turcheșului.

În 1766, capela a fost distrusă de o furtună. Liturghiile s-au ținut în casa parohială până în anul 1770, când au zidit o biserică de piatră, cu ajutorul episcopului Batthyani, în timpul păstoririi preotului Eresztevényi Ferenc. Stilul bisericii este simplu, cu ferestre semirotunde și plafon drept.

Părintele Pál Kálmán, care a slujit între anii 1881 și 1893, a renovat biserica și a construit și o casă rece.

În 1913, în ziua de Paște, cele două clopote s-au ciocnit, iar cel mai mic a căzut. Atunci au dărâmat turnul din scânduri de până atunci și au zidit un nou turn de piatră. Lucrările au fost finalizate la data de 22 iunie 1914. Pe noul amvon, Kollár Gusztáv (Nyíregyháza (Mestecănești), 25 martie 1879 – Brașov, 17 noiembrie 1970), profesor al gimnaziului romano-catolic din Brașov, a pictat cei patru evangheliști. Curentul electric a fost introdus în anii 1920.

Biserica, care a luat forma de azi în anul 1931 după o renovare temeinică, are o capacitate de 150-200 de locuri și trei clopote. Dimensiunile bisericii: 20,04 m lungime; 10,47 m lățime; înălțimea turnului este de 18,67 m.

După 1931, pe altarul principal stătea statuia lui Isus, iar după demolarea amvonului, statuile lui Isus și Maria au fost așezate în cele două părți ale vestibulului, iar noua pictură a altarului îl înfățișa pe Sfântul Arhanghel Mihail.

În 1956 au ridicat un altar lateral pentru Sfântul Anton, pentru care tinerii au comisionat statui ale Sfântului Emeric și ale Sfintei Tereza.

Între anii 1987-1989, la inițiativa parohului Gajdó Zoltán (Săsăuși, 25 ianuarie 1940 – Sfântu Gheorghe, 8 februarie 2013.), în curtea casei parohiale s-a ridicat o casă pentru tineret care poartă numele lui Márton Áron.

În 1993, altarul a fost pardosit cu plăci de marmură, au fost sculptate o masă nouă de altar, lutrin și suport pentru lumânare. Tot atunci s-a introdus și gazul.

În 2009 a fost renovat întregul interior și sistemul electric.